.

.

01 septembrie 2010

Cautari

Mereu ai un tren de prins si ma intreb de ce cine fugi
De ce ai fost mereu asa…oare nu de tine insuti?
De ce te ai inchis in tine spunand ca nu, este esenta
Cine te a ranit, nereusind sa accepti ca trecutul nu e prezent
Si cine a ridicat zidurile dupa care te ai izolat atat de tare
Cum a reusit sa faca din omul bland un salbatic
Care prins in dureri incearca sa isi nege ultima farama de suflet
De ce a fost nevoie de asta si nu accepti
Ca oamenii vin si pleaca..din pacate isi daruiesc mizerii
Si iau ce le trebuie nepasandu le cu adevarat
Folosindu se si apoi trecand la urmatoarea provocare
De ce te porti prin locuri in care uitarea e doar de moment
Sperand ca poti reface un drum ce nu e al tau si doar in amintire
De ce incerci sa uiti amagindu-ti mintea cu alte stari de viata
Cand viata e in tine,mereu a fost un munte imens acolo
Si ai in suflet ce altii si ar dori sa aiba
Cum crezi ca poti afla chemarea daca nu accepti
Doar trebuie sa vezi si sa urmezi un drum mai greu
Nu alunga ce I bun cu adevarat caci ai nevoie
Sa nu te minti si poate intr o zi ai sa mi vorbesti
Si ai sa vezi atatea lucruri bune in mine
Cum tu vedeai odata dedemult uitata
Si ai sa lasi deoparte toate cele
Venind cu inima si glasul catre mine
Si ai sa negi ganduri mai reci,emotii,frici
Ce te faceai sa dai mereu in spate
Si ai sa spui ca nu ti mai este frica
Si am sa simt ca doar asa ma vrei pe mine
Atunci am sa ti soptesc si eu curat
Ca nu vreau sa ridic noi ziduri
Ca sunt al tau si nu vreau altceva
Si de ne om intelege n ganduri, vorbe
Eu spatele nu am sa iti intorc nicicand
Si linistea iti vei gasi in mine
Dar cine stie cand si cum..se va petrece
De timp va trece sau se va intampla
Iar linistea eu sper sa nu te ocoleasca
Si atunci ai sa renunti la trenuri ,ganduri
Si ai sa fi doar tu asa cum iti doreai
Si poate ai sa ti aduci aminte si de mine
In gand sau camera de zi…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu