.

.

28 decembrie 2013

O alta dimineata

De ce sa ma mai intorc in viata in fiecare dimineata.....
Sa mai respir incet cand fiecare clipa, devine un regret
Sa tremur a dorinta, cand realitatea este  pura umilinta.
cand las capul plecat, sperand ca de la rele am fost uitat.
De ce eu caut sa iubesc, cand oamenii doar ....folosesc.
Cand sprijin nu mai este tata, ci doar sansa si lopata
Iar viata bate iar la usa cu lacrimi si doar multa cenusa
si vechea ploaie lung se se scurge prin lacrimi si inchise use.
De ce sa sper la mult mai bine cand totul canta a suspine.
Apoi cand cautam o mana, sfarsim pierzandu ne n tarana....
De ce atat de mult si dureros, cand simplu e mereu frumos?

De ce sa ma intorc in viata, mereu in alta dimineata?
Poate mai am o sansa undeva,candva,sa-I pese oare acum Cuiva?

25 noiembrie 2013

De ce?

Trebuie sa ne pierdem ochii dupa maini care nu vor sa vina?
De ce mereu sa impingem limite care nu exista cu adevarat?
Sa fim mai buni cand ar fi mai usor sa fim mai simpli?
De ce sa suferim atat de mult cand putem alege sa zambim?
Sa ne simtim atat de singuri cand in jur totusi este viata?
De ce alegem stramb cand intotdeauna calea a fost dreapta?
Sa alergam in curse care nu le vom termina niciodata ?
De ce sa certam cand blandetea ne poate implini vise?
Sa nu ne oprim cand in sfarsit ajungem fiecare la o casa?
De ce totul este atat de scurt pt nesfarsitele minuni?
Sa uitam sa iubim neconditionat asa ca in povesti?
Sa credem ca doar timpul ne va face mai intelepti?
De ce atata frica cand raspunsurile ne asteapta afara?
De ce atata goana cand doar clipa ne face existenta vie?
De ce atatea intrebari..mereu de ce ? Sau cand ?.........

15 mai 2013

Certitudine...


Intr-o zi...candva tarziu in viata,cand vei fi singur(a) si batran(a) ai sa poti sa te asculti si ai sa intelegi fiecare tremur al sufletului tau.Ai sa te privesti cand superficialitatea se va fi terminat, cand mintea ta va uita si ultima mana calda petrecuta in parul tau, cand satul(a) de atatea jocuri iti vei da seama ca ai ramas singur(a) in aceasta partida in care nu exista premiu si atunci iti vei pune singura intrebare care conteaza:
-Oare cat de bine am jucat?
Apoi altele se vor insirui asemeni margelelor pe un vechi colier uitat intr o lada de zestre peste care doar praful mai troneaza :
-Oare a meritat? Cu ce pret am facut asta? Mi-am ales bine locul ?...Poate daca ...?
Indiferent de ce te va inconjura in acele momente si cat de plin(a) vei fi de tot ce s a petrecut pana in acel moment unic, rezultatul va fi acelasi -ai sa te vezi exact asa cum esti, nimic mai mult sau mai putin.Si dintr o data miile de raspunsuri au sa apara, iti vei vedea toata calea dar mai ales scopurile si caracterul tau, golicunea sau maretia ta ca om.

Atunci cu siguranta vei plange sau rade, iti vei sugruma emotiile cu un gest transparent, tragand aer in piept cu multa putere, vei cadea in genunci sau iti vei cuprinde capul in palme, siroind pe obraji sau tragand buzele cat mai sus intr-un gest atat de simplu si firesc.
Acel moment este cel mai important, iar pacatul consta in faptul ca nu il vezi de pe acum, pentru ca fugi de el si de tine, alunecand pe cai care atunci, mai tarziu au sa te faca sa traiesti acea clipa cu o intensitate unica.
Si ai sa fugi o viata intreaga de demonii din tine, insa de acel moment nu vei scapa, si el o sa vina cu atata putere incat micile obstacole sau emoti, marile trairi si alegeri facute in viata vor disparea complet in fata maretiei si revelatiei acestuia.

Atunci ai sa iti aduci aminte de cateva cuvinte, de gesturi simple, de maini pierdute, de zambete dar si suferinte, de oameni care te-ar fi putut cu adevarat ridica atunci cand mandria si orgoliul nu te puteau scoate la liman, de copii, de parinti, de lucruri care iti plac, de valoarea care ai dat o anumitor oameni, de tradari si preturile cu care ai judecat viata.

Apoi in final iti vei aduce aminte de tine, asa cum erai, cand erai mic(a), cu toate visele tale, cu toata bunatatea ta, cu toate lacrimile copilariei si ale vietii ce urma sa vina, cu planuri tale si cu cele mai frumoase zile cand te trezeai si ai vrut sa zbori.

Nu lasa acel copil sa se treazeasca intr-un batran dezamagit si parasit, niciodata nu e prea tarziu !!!

24 aprilie 2013

Omul Potrivit


Acum putina vreme cineva scria cu succes ce e drept la oameni necopti in viata si visatori, lipsiti de stabilitate si prea multa experienta, despre omul ideal. Si astfel au aparut Femeia si Barbatul Ideal.Nu scria neaparat rau, dar el facea o descriere a unor calitati mai mult sau mai putin de gasit. Aici era problema pe care putini au si sesizat-o, caracterul contra idealismului. Pentru ca viata pe scurt este lupta antagonica a acestor 2 cuvinte din care de multe ori razbat doar basmul si celelalte apucaturi grosolane.

Am sa fac si eu o scurta descriere, a Omului ideal...barbat sau femeie.

Si incept incet dregand mi vocea, si va spun ca Omul ideal nu exista, poate doar un OM POTRIVIT, pt ca o ecuatie, sau un model matematic cu multe necunoscute care se schimba mereu, nu are rezolvare.
Noi, in suma noastra de trairi si asteptari asternute peste timp si locuri, insumat cu starea respectiva in acel moment, cautam un alt eu care sa ridice sau sa coboare aceasta stare...adica sa fie bland cand suntem agitati, sa ne ridice cand suntem jos, sa ne inteleaga cand nici noi nu mai stim cine suntem, sa fie romantic cand avem nevoie de atentie, sa ne ofere stabilitate cand iar cadem si ne pierdem. Usor in teorie, faptic aproape niciodata, pt ca acel om se vrea a fi aseneni noua, labil si instabil....
Singurul lucru care mai ramane atunci este, un om cu un BUN simt si o rabdare extraordinara care sa se uite pe sine si sa fie mereu acolo, REACTIONAND mereu adecvat dorintelor noastre.......insa dorintele lui unde vor ramane, va fi o lupta buna si echitabila?Oare atunci exista o pereche la neperechea noastra? nu...doar o completare fericita intr un moment potrivit numit doar OM.

Omul Potrivit va va seamana, si veti sti atunci cand il veti intalnii, ca veti semana, inceapand cu gesturi, zambet apoi in timp ochi si trasaturile fetei. Nu stiu cati dintre voi ati observat cupluri care desi au o varsta inaintata inca se mai tin de mana si isi zambesc ca in adolescenta...ei au luat gesturi si trasaturi si s au metamorfozat intr un singur EU, durabil, cel putin pentru viata asta.

Omul Potrivit este oricine, probabil ati vazut si simtit ca avem aceasta capacitate a creierului si calitate a inimii de a vedea in fiecare om ceva deosebit,ceva ce il face special, ceva ce nu rivalizeaza cu nimeni, lucru care ne face sa ne indragostim orbeste de el....insa oamenii vin si pleaca deoarece exista mereu primul motiv, perpetua schimbare a jocului si conditiilor, inexplicabila de atins in balans de ambele parti in acelasi timp si spatiu.

Omul Potrivit, nu te va saruta pasional si nici nu iti va face cadouri extravagante, filmele sunt minunate atat timp cat esti regizor si nu doar un simplu privitor. Pentru ca magia inseamna mereu sa ai puterea si nu doar sa iti doresti ca sa ai puterea.

Omul Potrivit indiferent de el,barbat sau femeie, si va rog sa faceti un mic exercitiu de memorie si de viata, este un suflet cald. Vreau sa va amintiti de cate ori sau cand ati cuprins ingrijorarea unui om, lacrimile sau durerea lui intre palmele voastre. Atunci cand un om te va mangaia incet si iti va atinge bland chipul cu palmele lui, iti va sterge lacrimile si iti va zambi trecandu si mana usor peste trupul tau incordat, atunci acel om cu siguranta este un om caruia ii pasa de tine. Mie personal acest gest mi se pare mult mai  tandru decat orice sarut pasional si poate fi baza unei relatii adevarate.

Omul Potrivit nu aduce  buchete imense de flori sau face cadouri extravagante, surprize in bucatarie sau dormitor  pentru ca nu asteapta nimic de la tine, nu vrea sa impresioneze pentru ca el, se are pe sine in acest mic joc...el care valoareaza mai mult decat orice pe lumea asta in iubirea care ti o poarta.
Acel el care este acolo cand tu nu te astepti si este in stare sa sufere atunci cand tu esti ranit. Va sti mereu sa presare micile tale placeri peste un zambet si o atingere de mana, aceste lucruri chiar conteaza si inving bariera timpului. Acel El este cu adevarat de nepretuit.

Omul Potrivit nu arata sic neaparat sau se imbraca ca tatal sau mama ta, nu e nici un manechin ci doar e un om caruia ii pasa ce ai mancat si daca ai mancat in ziua respectiva si in plus daca cumva ceva te a suparat indeajuns incat sa iei durearea acasa cu tine.

Omul Potrivit este cel care nu stie ce este eschiva si minciuna, este fara doar si poate cel care te fereste de ele. Acolo unde samanta de liniste creste vuietul furtunii este mereu oprit de soaptele credintei si ale armoniei.

Omul Potrivit este un simplu om care atunci cand il alungi iti bate la usa intrebandu te daca esti bine si faptul ca l ai alungat ti a cauzat neplaceri...

Este ciudat ca oamenii cauta oameni Ideali , Minunati..Perfecti...si nu ii gasesc pentru ca ei nu stiu ce vor cu adevarat, pt ca nu s au descoperit pe ei sau sunt atat de superficiali incat sa creada ca pot traversa o mare doar cu un bagaj atat de mic de sentimente. E nevoie de mult mai mult si din pacate, ne pierdem viata visand si asteptand dupa idei si fantasme cand de fapt ar trebui sa fie mult mai simplu iar noi sa cautam doar acele lucruri care ne alunga temerea din noi, care ne aduc un zambet cand totul pare pierdut si doar o mana calda si sincera si poate cateodata un zambet care iti schimba total viata si iti descentreaza universul.

Pentru cei care inca mai cauta ceva, pt cei care au gasit si vor sa pastreze sau pt cei care au pierdut esenta adevarata si fiorul vietii, acel om Potrivit care isi va gasi mereu timp sa asculte, sa fie acolo, sa iubeasca sa ii pese, sa inalte si sa ridice prin valorizare persoana de langa el.

18 martie 2013

Asteptari..

Ne traim viata irosind o de multe ori prin locuri si situatii in care timpul se scurge foarte incet, lasandu ne fara puteri rapindu ne un gust amar si un scrasnet de dinti, transformand adevarata noastra valoare in a unui atlet de liga a 4 a care participa la o intrecere absolut mediocra.
Asteptam si ne uitam pe noi in penibilul acestor situatii in care singura dorinta este sa ajungem la destinatie sau mai in fata...sa intalnim persoana dorita, sau sa primim acea veste dupa cozi si telefoane interminabile.
Si asteptam, transformandu ne incet in acel atlet care probabil se va intoarce acasa intr o duminica inourata, prin baltile din cartier si care va fi felicitat de cativa vecini curiosi din fire privind evolutia lui.Si va primi aceste laude si strangeri de mana, zambind amar, rasucind cheia in vechea iala din care cateva fire de praf vor  fi proiectate cand soarele ii va zambii prin geamul vechi cu privire la curtea interioara.
Si uitam de noi, uitam ca suntem oameni, zambim foarte putin si parca totul se termina pt ca asteptam, pentru ca premiul cel mare nu poate fi decat 1 minut de conversatie, o factura platita, un cos de cumparaturi sau o confirmare mai mult sau mai putin oficiala.
Totul din jur dispare, asteptarea pare interminabila, iar adevaratele noastre probleme, cele care cu adevarat conteaza dispar si ele, iar viata noastra capata un sens cu acesta asteptare.
Dispare familia, dispar parintii nostri, oamenii dragi, persoanele iubite, lucrurile care ne aduc alinare, maruntele bucurii care ne scot din tristetea cotidiana, dispar dorintele si visurile noastre care ne au adus sau ne pot duce undeva in aceasta viata. Dispare acel freamat din inima prin care simti ca esti viu si desi e dezolant sa astepti o viata pe cineva, undeva, ceva...e doar al tau si mereu a fost de cand te ai nascut si te a insoti pe parcursul vietii. Este Emotia de a fi si a exista acolo in joc, de fiecare data mai puternic sau mai fad, dar intotdeauna diferit.
Pierdem clipe din viata uitand ca aceasta emotie este tot ce avem in acele momente si uitam de fapt ca suntem vi, ca suntem acolo, iar aceste lucruri sunt cu adevarat foarte importante, ca inca mai avem acest dar minunat, indiferent cat am astepta, probabil undeva vom ajunge, iar cineva ne va imbratisa candva iar aceste asteptari vor fi  devenit simple amintiri.
Faptul ca traim si respiram si nimic nu este asa cum ni se pare probabil este este o mica provocare peste care trebuie sa trecem zambind, sa privim in jur si sa fim recunoscatori.
Sunt oameni care nu au unde sa se intoarca, care nu au ce sa astepte, unde sa astepte, sunt oameni care nu mai sunt desi au fost.Atunci de ce sa nu ne bucuram si sa nu plonjam in aceste asteptari care ne pot duce oricunde si ne pot da orice. Conteaza doar ca ele sa existe cat mai mult iar in timp sa ne smulga un zambet, poate o strangere de inima usoara si de ce nu un premiu putin mai mare, pentru ca atunci cand ne vom ridica si mai mult privirea spre cer, doar el va singura limita.

Pentru cei care mai asteapta, pentru cei care se simt singuri si pentru cei inca mai cauta o mica bucurie nefiind constienti de miracolul pe care ei il traiesc.O clipa traita la adevarata ei valoare face cat o mie de vietii.

11 martie 2013

Am inteles...

Ca nimeni nu trebuie sa fure nimanui nimic din cat mai are in timpul acesta
Ca lucruri pot prinde un contur si o valoare doar intr un mare final
Ca venim singuri plecand la fel, rareori insotiti timp de cateva preumblari
Ca multe dor dar putine cu adevarat vindeca iar noi trebuile sa le gasim
Ca mila nu este un sentiment demn sau are rude nobile in familia sentimentelor.
Ca mintim de cele mai multe ori cand nu ne gasim fericirea negand de fapt
realitatea ca nu putem spune adevarul, acela care te poate elibera.
Ca ne folosim lasand sentimente reci si triste sa ne mangaie sufletele in loc
de ganduri si atingeri calde ce ne pot purta in timp aproape unii de altii.
Ca tristi devenim doar cand credem ca am incercat toate iesirile si
am vazut ca toate intrarile au fost daramate, iar apoi ne pierdem pe noi.
Ca primavara aduce dupa ea iarna si toamna, si mereu un strop de vara.
Ca intotdeauna cei care te iubesc se vor aseza la masa cu tine si
nu vor rasturna nimic din ce tu ai adus sa pui pe aceea masa...
Ca viata e facuta din amintiri frumoase iar viitorul de cele mai multe ori
ar trebui sa fie cea mai frumoasa dintre aceste amintiri...
Ca acei oameni care au suferit sunt oamenii care traiesc cel mai intens
si ca ei sunt pregatiti cu adevarat sa te aprecieze si sa te sprijine.
Ca gesturile mici conteaza cu adevarat si pot smulge lacrimi sincere
Ca timpul nu se mai intoarce niciodata insa poate fi oprit iar atunci
noi realizam adevarata valoare a acestuia cat si micimea noastra.
Ca singuratatea nu este atat de groaznica pe cat ignoranta iubirii.
Ca lumea este un tot imcomplet fara noi, micile detalii care conteaza.
Ca nimic nu conteaza cu adevarat acum, ci poate mai tarziu......
Ca pierdem castigand si castigam ca sa uitam ce am castigat candva.
Ca nu suntem statornici si demni de a merge o viata drepti si semeti.
Ca cerem cand nu putem da si dam prea mult cand nu avem ce cere.

Am invatat si mereu invat lucruri pe care le stiam de alta data insa mereu
le uit si ma intorc inapoi de la inceput in speranta ca odata si odata acestea
vor fi intelese toate.....

22 ianuarie 2013

despre Credinta...


Prin definitie si esenta sa pura credinta, este o propozitie cu valoare de adevar mereu, adevarata si niciodata falsa sau ambele.Paradoxal ea este aparent nedemonstrabila si nicidecum palpabila.Oamenii aleg sa creada in ceva fara ca acel ceva sa il poata verifica, simti, vedea sau caruia i se pot adresa.Credinta adevarata este in esenta o impletire de speranta cu un crez necurmat ca undeva o Lege a lucrurilor guverneaza peste maruntele lor vieti si fapte.
A crede cu adevarat este a accepta micimea si neinsemnatatea unui individ la o scara mult mai mare, a accepta faptul ca exista o ierarhie, ca totul este structurat desi aparent invizibil pentru ochiul acesta mic, a fi constient ca putine lucruri conteaza cu adevarat iar unul dintre cele mai importante este este iubirea in formele ei cele mai simple si cateodata complicate.
A crede fara a avea dovezi este probabil provocarea si virtutea prin care aceasta idee poate fi una salvatoare sau cel putin la indemana oricui.Din pacate putini oameni reusesc sa mearga drept pe aceasta cale destul de intortocheata.
Putem afla raspunsul la aceasta intrebare tarziu, poate niciodata, sau poate in cateva secunde din existenta noastra efemera.Pana si interpretarea acestor situatii este subiectiva, deci nu este usor pana la urma sa afirmi cu siguranta ca ai credinta sau ca totul s a intamplat pornind de la o ordine naturala si fireasca.
Vorbeam de iubire si formele sale, dragoste, iertare, impacare, intelegere, ajutorare, toate fac parte din acest concept al credintei fara de care un om nu poate calca pe aceasta cale.Spuneam ca este o cale intortocheata pentru ca asemeni unui lucru important, acest premiu, titlu, sau liniste nu vine atat de simplu, iar pentru a ajunge acolo fiecare om are parte de furtunile sale, furtuni care il duc cat mai aproape de aceast lucrur minunat sau il pot indeparta de credinta.
Aparent curios spunem ca noi credem si facem absolut orice in aceasta idee,a credintei, ca avem totusi optiunea de a lua decizii proprii si personale insa adevarul absolut este ca noi avem aceasta idee de credinta in minte doar, actionam mereu sub impulsurile de moment, pe baza unor ganduri ivite din lunga insiruire de evenimente.Nu judecam de multe ori iar acest lucru ne indeparteaza de multe ori de la cauza.
A avea credinta inseamna a merge mereu pe partea dreapta si a lua decizii pe baza mai multor considerente etice si morala, impletite cu aceaste forme ale iubirii.Doar atunci putem spune ca nu ne am impotrivit Caii, ca mergem acolo unde trebuie si ca ordinea si rostul fac parte din viata noastra.
Putem alege sa nu credem, iar atunci negam aceasta idee de ordine si inteles suprem, dar de aici izvoraste alt adevar de netagaduit...tot credinta se numeste si acest lucru, doar ca nu credem in ceea ce cred majoritatea oamenilor.Nu ai cum sa nu ai o credinta, fie ca o refuzi fie ca vrei sa te situezi la mijloc.Ne supunem toti acestor legi, vazute sau nevazute, simtite sau nu, cert este ca multe dintre ele nu ne sunt accesibile inca.Ele vor fi poate dezvaluite intr un moment dat, sau poate intr un sfarsit, iar o cale mai usoara pentru a le intelege sau a fi in legatura cu ele este Credinta.
Repet fiecare are o optiune, insa omenesc si normal este ca la un moment dat fiecare sa ne situam undeva.Anumiti oameni vor prefera sa creada in miracole si basme, altii vor spune ca asa ceva nu exista, altii vor cauta o viata intreaga o idee sau un semn fie pentru a demonstra ca exista sau nu.
Credinta exista peste tot in noi si spun asta pentru ca desi aparent lucrurile nu au legatura, daca ne am opri putin din goana noastra am descoperii o multitudine de lucruri interconectate care duc de multe ori la limpezimea si dezvelirea cetii de pe ochii nostri.
Fiecare credem in ceva dar inca nu stim asta, a fost un gand care m a cucerit acum ceva vreme si mi a sintetizat in cateva cuvinte o viata intreaga de intrebari si lupte.La acest lucru se rezuma credinta, la starea pe care o primesti sau spre care tinzi, care te poate salva sau mentine pe linie de plutire.
Eu aleg sa cred, fara remuscari, resentimente si neasteptand minuni, apoi aleg sa cred si in mine, in felul meu de a fi, ca undeva, candva multitudinea gandurilor si gesturilor mele au fost deja auzite si analizate iar repercursiunile acestora ma vor mentine cat mai mult in aceaasta valtoare, nimic mai mult.Ma vor mentine si ma vor ajuta sa imi formez o Credinta cat mai dreapta si cat mai adevarata pe care sa o impartasesc mai departe si care sa ne fie de ajutor tuturor celor ce cauta, celor ce bat la usi, celor ce au nevoie de ajutor, celor care cred ca sunt singuri si mai ales celor ce cred si nu stiu inca...

11 ianuarie 2013

Adu-ti aminte !

Atunci cand totul merge rau in jur, cand nu ai cele necesare, cand cei dragi te tradeaza sau pierzi absolut totul,cand puterile te lasa, atunci cand mori sau continui sa traiesti in neviata, aminteste-ti ca nu esti singurul caruia i s-au intamplat toate astea !! Si mai ales adu-ti aminte de ceva si mai important...aceste lucuri s-au mai petrecut cu tine, NU e prima oara!