Echilibru

Ma dor cuvintele nespuse si dorul tainuit
si ma apasa asemeni ultimului cui batut in mine
Ma ustura tacerea ta si ma biciuieste
separa intre noi spatii si ramas bun uri
nespuse si gandite cu durere atemporala
Logica devine fantezie iar nebunia credinta
impotmolite in resturi de dubii scheunate
Un gand atarna invins de baierele sufletului
cade si dispare in neant ca si grimasa ta
Cata durere s a adunat in tine sa fi asa
cata suferinta ai cules sa o cultivi la randu ti
cate dezamagiri sa te racesti atat de tare
si cata nepasare sa poti sa joci atat de bine
Ceasurile zboara alene si tacerea sovaie
e stearpa si fada asemeni uitarii de viata
iar gandurile se n sira in cortegiu funerar
Oare esti multumita,ai fost candva….
Sigur nu si asta ma doare mai mult
Esti goala si te umpli cu lucruri, cu rutine
Cu false sigurante si cateodata cu oameni
dupa un program trist si muribund
Calauza a sufletului tau umbrit de lumina
Profit ca sunt ingenunchiat sa ma rog
Saturatia redevine intelegere si speranta
Cer sa iti gasesti linistea pe care o refuzi
Ai sa spui ca nici nu o cereai deloc
Si ca nu vrei sa fi salvata dimpotriva
Insa iti cunosc fondul crezut demult ingropat
Si continui sa ma rog asa cum stiu doar eu
Si intr- o zi vei realiza ca ai trecut
Peste ratiuni, sentimente,promisiuni si onoare
Refuzand orice in lupta ta personala cu Cerul
Printre micile obstacole m.am aflat si eu.
Iti multumesc pentru experienta si nu uita
Viata este atat de ciudata si nimanui nu ii rezista
In torentul acesta ne reamestacam fara vointa noastra
Si nimic din ce vrem nu vrem cu adevarat
Iar intr o zi ca intr o batere firava de gene
Legea nescrisa numita echilibru va dicta din nou

Si atunci ai sa imi rostesti numele…