Marea vietii

Pe marile trecutului am dus razboaie surde
Si am invins sau am plecat departe colindand
Cand rostul nu-mi batea la usa fericirii.
Si am plutit orbit de ganduri fade mici si reci
Mereu sperand in locuri vi si porturi calde
In care sa rasar din umbra mi stearsa in etern.
Iar intr o zi ai aparut din sansa fericirii
Si am crezut ca am gasit minunea nechemata
Pastrata ca sa fie a mea pana tarziu in vreme
Si am plans o noapte lunga, numai ca existi
Atunci credeam c a meritat istovitorul drum
Si as fi mers inca pe atat doar sa te stiu iara.
Dar m am oprit sperand sa seman mult si bine
Din linistea inrodirii alaturi tie suflet drag
Apoi din pacea necredintei m am rascolit adanc
Ca orice om si intr o zi ca oricare alta a vietii.
Eu iti vorbeam curat cu gandul inimii din suflet
Iar tu taceai spunand nimic mereu si ar fi trebuit
Sa inteleg ca nu mai vrei si c am sa obosesc asa.
Speranta o tineam atat de strans doar eu in mana....
Si intr o zi pe seara nu mai m ai strigat pe nume
Si am inteles ca vasul meu plecase iar departe..
S- ai semanat in mine durerea resemnarii oarbe
Gu glasuri moi si pline de minciuni desarte.
Strain de ura omeneasca sunt si necredinta am
Ca este doar un vis urat si totul s a sfarsit asa
Fara sa stiu, fara sa simt, fara sa mi spui ceva
Fara un cuvant, lasandu ma strain fara busola.
Cu roluluri mici in jocul vietii mele furtunoase
Ca bunul marinar ce pleaca si nu se mai intoarce.
Plecat departe sunt acum, deriva e singurul meu tel
Nu voi opri in porturi si nu mai caut viata iarasi
De tot ce este omenesc ma voi feri mereu tacut.
Nu mai exista alta primitoare si calda asezare
Nici inca o minciuna pe marea vietii triste.
Dar am sa merg la drum atat cat pot de mult
Si intr-o zi am sa rasar frumos pe mare
La fel de simplu, singur ca la bunul inceput.

Caci nu exista loc ce trebe semanat
Si nici speranta ce trebuie culeasa
Intinsul vietii e nemarginita mare
Pe care toti plutim un timp straini..
Dar oare cati gasesc un vas aproape
Sa isi inoade drumul si doar pentru o vreme...