In primul rand pentru ca existi sau mereu vei exista
Undeva aproape in departarea sufletului meu chinuit
Iar de acolo vei aprinde viata pe bolta inimii mele iar
Glasul tau scazut imi va soptii mereu ca tie ti va pasa
De mine,de temerile si noptile mele in singuratate…
Pentru zambetul ce mi a inseninat tristetea amara si
Mi a colorat lungile dimineti in care intrebarile biciuiau
Vagile urme de speranta sfasiind din mine si necontenit
Atarnau triste ca niste pasari tarzii uitate de toamna
In livezile pustii si goale ale vietii mele neinsemnate.
Pentru ca ai reusit sa ma inveti ce este rabdarea atunci
Cand in mine se nasteau furtuni iar eu stapan suprem
Eram iar zeii fugeau din calea mi si oameni se faceau
Lasandu ma sa nasc pacate, furie si disperare dar tu
M ai vindecat de ele, sapand oceane in lacrimile mele…
Si ti multumesc ca am gasit frumosul prin tot ce nu stiam
Si am renuntat la mine ca sa invat sa vad din nou curat
Caci tu mereu ai zabovit sub geam sau prin gradina mea
Punand un zambet sau cuvinte dragi acolo unde sec era
Ai reusit si ai crescut minuni cu sensuri mult prea inalte.
Pentru ca m am gasit pe mine n tine de multe ori acelasi tu
In noptii si dimineti tarzii in care nu stiam unde ma indrept
Dar tu ai fost busola ce m a adus mereu acasa si drept e
Ca nu as fi nicicand aici de nu as fi mers atat iar tot ce
Am, este facut din micile bucati adunate din lungul drum…
Iti multumesc apoi ca m ai iubit si ai stiut sa ma faci mai viu
Prin gari,straine plaje si drumuri mici de munte, locuri noi
In care eu te am intalnit afland ca tu mereu veneai pe fuga
Sadind minciuni atunci cand deveneam prea bun si inalt pe
Altarul celor cateva cuvinte ce ne tineau apoape in viata ..
Pentru ca mi ai ridicat privirea si am strafulgerat abisul acela
Iar sentimentul indreptat inspre acolo a fost curata dragoste.
Si apoi privind cu alti ochi, ceata vietii mele a luat sfarsit iar
Acea gradina a crescut atat de mare si frumoasa iar muzica
Nu a incetat sa fie, din acel absurd si pur moment de adevar.
Dar mai presus de toate vreau sa stii ca mereu eu am sa…
Iti multumesc ca m ai facut sa imi doresc o alta zi de maine
Luptand cu tot si renascand mereu din resturi si rugaciuni
Apoi candva tarziu in seara vietii linistite am sa adorm spunand
Ca am avut o viata cu adevarat minunata..si..iti multumesc…
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu