despre Credinta...

Prin definitie si esenta sa pura credinta, este o propozitie cu valoare de adevar mereu, adevarata si niciodata falsa sau ambele.Paradoxal ea este aparent nedemonstrabila si nicidecum palpabila.Oamenii aleg sa creada in ceva fara ca acel ceva sa il poata verifica, simti, vedea sau caruia i se pot adresa.Credinta adevarata este in esenta o impletire de speranta cu un crez necurmat ca undeva o Lege a lucrurilor guverneaza peste maruntele lor vieti si fapte.
A crede cu adevarat este a accepta micimea si neinsemnatatea unui individ la o scara mult mai mare, a accepta faptul ca exista o ierarhie, ca totul este structurat desi aparent invizibil pentru ochiul acesta mic, a fi constient ca putine lucruri conteaza cu adevarat iar unul dintre cele mai importante este este iubirea in formele ei cele mai simple si cateodata complicate.
A crede fara a avea dovezi este probabil provocarea si virtutea prin care aceasta idee poate fi una salvatoare sau cel putin la indemana oricui.Din pacate putini oameni reusesc sa mearga drept pe aceasta cale destul de intortocheata.
Putem afla raspunsul la aceasta intrebare tarziu, poate niciodata, sau poate in cateva secunde din existenta noastra efemera.Pana si interpretarea acestor situatii este subiectiva, deci nu este usor pana la urma sa afirmi cu siguranta ca ai credinta sau ca totul s a intamplat pornind de la o ordine naturala si fireasca.
Vorbeam de iubire si formele sale, dragoste, iertare, impacare, intelegere, ajutorare, toate fac parte din acest concept al credintei fara de care un om nu poate calca pe aceasta cale.Spuneam ca este o cale intortocheata pentru ca asemeni unui lucru important, acest premiu, titlu, sau liniste nu vine atat de simplu, iar pentru a ajunge acolo fiecare om are parte de furtunile sale, furtuni care il duc cat mai aproape de aceast lucrur minunat sau il pot indeparta de credinta.
Aparent curios spunem ca noi credem si facem absolut orice in aceasta idee,a credintei, ca avem totusi optiunea de a lua decizii proprii si personale insa adevarul absolut este ca noi avem aceasta idee de credinta in minte doar, actionam mereu sub impulsurile de moment, pe baza unor ganduri ivite din lunga insiruire de evenimente.Nu judecam de multe ori iar acest lucru ne indeparteaza de multe ori de la cauza.
A avea credinta inseamna a merge mereu pe partea dreapta si a lua decizii pe baza mai multor considerente etice si morala, impletite cu aceaste forme ale iubirii.Doar atunci putem spune ca nu ne am impotrivit Caii, ca mergem acolo unde trebuie si ca ordinea si rostul fac parte din viata noastra.
Putem alege sa nu credem, iar atunci negam aceasta idee de ordine si inteles suprem, dar de aici izvoraste alt adevar de netagaduit...tot credinta se numeste si acest lucru, doar ca nu credem in ceea ce cred majoritatea oamenilor.Nu ai cum sa nu ai o credinta, fie ca o refuzi fie ca vrei sa te situezi la mijloc.Ne supunem toti acestor legi, vazute sau nevazute, simtite sau nu, cert este ca multe dintre ele nu ne sunt accesibile inca.Ele vor fi poate dezvaluite intr un moment dat, sau poate intr un sfarsit, iar o cale mai usoara pentru a le intelege sau a fi in legatura cu ele este Credinta.
Repet fiecare are o optiune, insa omenesc si normal este ca la un moment dat fiecare sa ne situam undeva.Anumiti oameni vor prefera sa creada in miracole si basme, altii vor spune ca asa ceva nu exista, altii vor cauta o viata intreaga o idee sau un semn fie pentru a demonstra ca exista sau nu.
Credinta exista peste tot in noi si spun asta pentru ca desi aparent lucrurile nu au legatura, daca ne am opri putin din goana noastra am descoperii o multitudine de lucruri interconectate care duc de multe ori la limpezimea si dezvelirea cetii de pe ochii nostri.
Fiecare credem in ceva dar inca nu stim asta, a fost un gand care m a cucerit acum ceva vreme si mi a sintetizat in cateva cuvinte o viata intreaga de intrebari si lupte.La acest lucru se rezuma credinta, la starea pe care o primesti sau spre care tinzi, care te poate salva sau mentine pe linie de plutire.
Eu aleg sa cred, fara remuscari, resentimente si neasteptand minuni, apoi aleg sa cred si in mine, in felul meu de a fi, ca undeva, candva multitudinea gandurilor si gesturilor mele au fost deja auzite si analizate iar repercursiunile acestora ma vor mentine cat mai mult in aceaasta valtoare, nimic mai mult.Ma vor mentine si ma vor ajuta sa imi formez o Credinta cat mai dreapta si cat mai adevarata pe care sa o impartasesc mai departe si care sa ne fie de ajutor tuturor celor ce cauta, celor ce bat la usi, celor ce au nevoie de ajutor, celor care cred ca sunt singuri si mai ales celor ce cred si nu stiu inca...