As fi vrut

Sa fac ce soarele face pentru flori
Sa fiu precum ploaia pentru pamant
Sa fiu vantul ce alunga norii tai
As fi incercat sa ajung in porturi
si sa vaslesc peste rauri de ganduri
salvandu te, din temnita cea grea.
Sa fiu echilibrul din balanta vietii
sa te port peste tot si in suflet mereu.
Sa te bucur cand plangi, certandu te
ca nu m ai chemat cand ai cazut adanc.
Sa te ridic in brate desupra tuturor
sa fii partasa la mandria mea suprema.
Sa iti soptesc ca m am oprit din goana
si ca te astept in seara sa te alin.
ca te inteleg si ca invat in fiecare zi
sa te cunosc prin jocurile vietii
Si ca de vei cadea o mana va fi langa.
Sa intelegi ca simplitatea e de aur
si ca visele se indeplinesc in doi...
Sa fiu chemarea ta tarzie in vreme
cand iti vei fi dat seama de mine...
amintindu ti ca am fost mereu cu tine.
As fi vrut sa iti arat lumea si locuri
situatii si oameni, sa traim mereu si
nicaieri, Dar as fi sa ma vezi pe mine.
Si as mai fi vrut sa fiu primavara
peste iarna vieti tale, mereu si mereu.

As fi vrut sa nu ma intreb mereu, daca
nu cumva te am pierdut cand sa te gasesc
trebuia, uitand usor de mine doar....